Try - Broken Feelings. Try harder

Continuă să alerge. Dar stătea in loc. În stanga sa recuzita şcolară, plantele,  persoanele erau doar culori ce goneau proiectate  de-a lungul vastului alb al peretului. În stânga sa, cerul era albastru cu doar caţiva nori plutind pe acest plan nesfârşit. Această beţie de culori din stanga şi abastrul celest îl ameţeau de-a dreptul, dar continuă sa alerge înainte. Din faţă se apropia cu repeziciune capătul peretului. „După colţ... după colţ... de data asta o să-i spun!”  se opri din alergat, se lăsă în voia inerţiei şi alunecă. Întinse mâna dreaptă spre perete pentru a se opri, întorcându-se cu faţa spre capătul scarilor. Nici nu se oprise bine că începu din nou sa alerge, pe scări de data aceasta, sărind câte doua trepte.  Ajuns la etajul al treilea alergă pe coridor dar încetă pe la jumătatea drumului deoarece ar fi putut fi văzut prin geamurile din clasa a X-a A ce dădeau spre hol. Începu să meargă încet, linistit, incercand sa mascheze faptul ca respira adanc prin tuse repetate pana ce isi reveni. Isi reprima orice emotie de pe chipsi isi tinu umerii cat mai sus pentru a parea cat mai impunator.  Arunca o privire scurta in geamul alaturat pentru a vedea daca ii sta bine frizura si mai tusi o data pentru a-si verifica respiratia. Duse o dată mâna de-a lungul gulerului cămăsii pentru a-l aranja si deschise inca un nasture  pentru a se asigura ca i se vede tricoul stacojiu cu dungi orizontale de aceiasi cuoare cu blugii – un albastru inchis. Ultimul geam – se uită din nou in treacat la păr si duse usor cu mana pentru a-l aranja, dar parand ca se scarpina. Ajunse la usa si tot ce trebui sa faca a fost sa se posteze in partea stanga si Lisa aparu cu o faţa entuziasmata.

-Jeff!  Ce faci!  Cu ce ocazie? A, da! Mi-a palcut melodia de la concurs! Ai o voce superba!

-Multumesc. Mda...  deci, tata m-a rugat sa-ti dau asta, spuse baiatul sec  si ii dadu fetei o carte. Aceasta se posomora pentru o secunda  pentru ca apoi sa-si recapete lumina de pe chip.

-Multumesc mult! Imi pare rau ca a trebuit sa cobri tu, as fi putu veni eu! spuse aceasta cu o voce mai linistita si ii zambi baiatului. Apropo, draguta camasa! Zise fata zambind larg dupa care ii intoarse spatele baiatului si se indrepta spre locul ei. Ne mai vedem! exclama intorcand capul, dupa care isi continua „drumul” spre banca.

Baiatul se uita la ea si murumura un „Ok” abia perceptibil dupa care se intoarse in clasa, fara sa alerge,  cu o fata usor dezamagita. Din nou, doar culori apareau de-a lungul peretilor albi dar care de data aceasta nu goneau ci aproape stateau in loc in timp ce el parea ca alearga. Intra in clasa goala si se aseza in banca sa. Isi lua cartile si caietele din banca si le puse in geanta. Ridica geanta si ii displacu greutatea acesteia. Murmura „light” si isi cotinua drumul spre iesirea din scoala.  La plecare se intalni din nou cu Liza dar doar ii dadu din cap in timp ce se indeparta tinand geanta pe umar cu un singur deget. Isi intoarse capul odata doar pentru a se asigura ca ea nu se uita, fapt ce se dovedi fals - ea se uita exact la el.  Isi intoarse capul repede si mari pasul. Ajuns la poarta totusi se mai uita odata, cu coltul ochiului. De data aceasta Lisa nu mai era acolo. Merse tot inainte aproape indignat. Ii voia atentia. O voia doar pentru el. Dar cum putea sa o acapareze daca abia putea scoate un cuvant de fata cu ea? Un singur lucru era de facut „ I just gotta try harder”