Fata ridică braţul pe verticală până la nivelul ochilor mei, acţiune menită să îmi atragă atenţia asupra unei pete uşor verzuie, pe care de altfel nu aş fi observat-o dacă nu aş fi ştiut în prealabil de existenţa ei. Vestita vânătaie (motiv al extensivului monolog de introducere ce dură mai bine de o oră) fusese obţinută prin presarea mâinii de uşa unui tramvai, aglomeraţia şi o frână bruscă cauzând colapsul unui ins de dimensiuni augumentative (creatură supranumită „batoza” în vocabularul nu tocmai variat al fetei) peste „victima inocenta” ce nici măcar nu şi-a primit scuzele.
Cu acest gest încheie discursul şi aşteptă remarcile mele compătimitoare. Uitându-mă mai atent la braţul ei, vânataia deveni din ce în ce mai accentuată (precum un obiect în întuneric asupra căruia te concentrezi). Dar după o oră de ascultat problemele unei fete pe care abia o cunoscusem şi de care mă apropiasem din motive pur fizice, frustrarea căpătase nuanţe obsesive, mintea mea lucrând într-un mod regresiv, tipic animalic - bazat pe instincte. Degetele mâinilor mi se încordau, pentru a se relaxa, ca apoi să se încordeze din nou precum ghearele retractibile a unui pisoi gata să sară asupra prăzii. Mi-am întins mâna prinzându-i cu gentileţe braţul, plimbându-mi degetul mare în jurul vânătăii. Fata fu surprinsă pentru o clipă, pentru ca apoi să scoată un icnet: într-o dezlănţuire inumană am apăsat pe pata verde ce îmi provocase un interes indescriptibil. Gestul brutal cauză braţul fetei să zvâcnească într-o încercare disperată de a se elibera. Actul sadic mă scoase din transa animalica, raţiunea punând ordine în mintea ce pentru câteva momente pierduse controlul asupra corpului. Având grijă să nu îi provoc altă durere am ţinut-o cu fermitate de braţ împiedicându-i retragerea. Uimită de rezistenţa opusă de mine fata rămase blocată - timp de slăbiciune dar propice analizării situaţiei, pe care eu am refuzat să i-l ofer. Apropiindu-mi buzele de braţul fetei, sărutul vânătăii declanşă în fată un tremur ce dură numai o clipă. După numai o scurtă atingere i-am dat drumul. Văzându-i expresia ameţită mi-am întins mâna spre faţa acesteia, îndepartând o şuviţa ce în urma tremurului antecedent îi căzuse pe obraz. Atingerea intenţionata provocă un al doilea şoc ce o făcu să-şi revină din starea împietrită în care se afla. Înroşindu-se plecă capul, reacţie ce aduse un zâmbet indulgent pe faţa mea. Înainte să mă ridic de pe banca pe care stăteam, m-am apropiat de urechea ei, soptindu-i:
- O vorbă din popor spune că acest act alungă durerea...
Simtind nevoia sa las in urma aceasta experienta, un dus m-a ajutat se indeplinesc ritualul.
No comments:
Post a Comment